fg
Volum XX |

Diversitatea filogenetică și abordarea EDGE pentru conservarea speciilor de păsări de pradă în Europa

Rezumat: Biodiversitatea planetei noastre este eliminată rapid, cu rate mult mai mari decât cele observate vreodată în istoria omenirii. Păsările de pradă, printre altele câteva grupuri de specii de păsări din Europa, au cea mai mare proporție de specii amenințate și aproape amenințate per grup taxonomic și, de asemenea, 25% dintre speciile de păsări de pradă se confruntă cu declinul populației. Astăzi, mai mult ca niciodată în viața noastră modernă, trebuie să luptăm pentru conservarea naturii. Înțelegerea noastră asupra diversității biologice s-a extins datorită faptului că utilizarea filogeniilor în ecologie este din ce în ce mai comună. Dacă eforturile noastre de conservare sunt îndreptate spre maximizarea conservării biodiversităţii într-un sens larg, trebuie să gândim dincolo de specii. Dacă tratăm speciile ca unități evolutive și nu ca tipuri, eforturile noastre de conservare vor păstra nu numai organismul, ci și capacitatea organismului de a răspunde la schimbările de mediu. În această lucrare mi-am propus să evidențiez importanța informațiilor filogenetice în conservarea speciilor de păsări de pradă din Europa prin abordarea EDGE. Aceast indicator a fost implementat pentru a prioritiza speciile, fiind singura inițiativă globală care se concentrează pe conservarea speciilor amenințate care posedă o cantitate semnificativă de istorie evolutivă unică. Folosind această abordare în conservare, putem fi mai încrezători că vom păstra o mai mare diversitate de trăsături funcționale. Primele cinci specii de păsări răpitoare EDGE din Europa sunt: uliganul pesacr (Pandion haliaetus), gaie cu aripi negre (Elanus caeruleus), vulturul egiptean (Neophron percnopterus), viesparul (Pernis apivorus) și vulturul barbos (Gypaetus barbatus), conform scorurilor lor EDGE.

Volum XIX |

Sensibilitatea, expunerea şi vulnerabilitatea la schimbările climatice ale şorecarului mare în Europa

Rezumat: Răspunsul speciilor la schimbările climatice pot fi analizate din 3 perspective principale: schimbările ale ariei de distribuţie, schimbările fenologice şi secţia genetică a diferitelor caracteristici pentru a se putea adapta la noile condiţii. Analiza factorilor climatici de nişă (CNFA) este un instrument dezvoltat pentru a ajuta la evaluarea vulnerabilităţii speciilor la schimbările climatice. Pentru a testa utilitatea metodei CNFA, am ales ca studiu de caz şorecarul mare (Buteo rufinus). Această specie se regăşeşte în Europa de Sud-Est, din sudul Balcanilor până în nord-vestul Mongoliei şi China, preferând zonele deschise, stepele aride şi semi-deşerturile sau zonele muntoase. Conform modelului CNFA, habitatul şorecarului mare primeşte o cantitate mai mica de precipitaţii în sezonul cald (PWQ) comparative cu regiunea europeană, şi înregistrează mai puţine variaţii de temperature în timpul anului (TS). Pe de altă parte, prezenţa şorecarului mare este asociată cu valori mari ale variaţiei diurne medii (MDR) şi variaţii ale precipitaţiilor (PS). Cea mai mare sensibilitate a speciei provine de la cantitatea de precipitaţii din sezonul cald (PWQ) şi de la variaţiile de temperatură şi umiditate din toate anotimpurile (TS şi PS). Cea mai mare vulnerabilitate pentru şorecarul mare este cauzată de precipitaţiile din cea mai caldă perioadă (PWQ), sezonalitatea temperaturilor (TS) şi temperatura medie anuală (ATM).