fg

Subscribe2


 

Volum X |

Distribuţia spaţiilor verzi urbane – indicator al topofobiei-topofiliei cartierelor rezidenţiale urbane. Studiu de caz: Sectorul 5, Bucureşti, România

Rezumat: Pe fondul lipsei de date utilizabile în aprecierea corectă a calităţii locuirii într-un ecosistem urban se impunea stabilirea unui sistem de indicatori de mediu care, prin ierarhizarea valorilor, să permită evaluarea atractivităţii unui cartier urban în raport cu altul. Suprafeţele oxigenante, prin componenta lor spaţii verzi, îndeplinesc funcţii multiple şi conferă o anumită calitate mediului urban, deci locuirii. Spaţiile verzi sunt distribuite heterogen în arealul Municipiului Bucureşti. Prin structură şi funcţii, la care se adaugă accesibilitatea şi/sau atractivitatea, ele definesc cartierele în care sunt localizate, dar şi apartenenta lor la areale topofile sau topofobe. În studiul nostru, pe baza observaţiilor de teren şi prelucrării materialelor cartografice s-au identificat în Municipiul Bucureşti cartiere topofobe şi topofile, pornind de la indicatorul spaţiu verde. De asemenea, s-a evaluat tendinţa de densifiere a rezidenţialului în funcţie de atractivitatea generată de existenţa parcurilor urbane sau a grădinilor de cartier.

Volum IX |

Calitatea aerului interior din locuinţele bucureştene în contextul schimbărilor climatice prezente

Rezumat: Calitatea aerului interior reprezintă unul dintre factorii ce condiţionează calitatea locuirii din spaţiile rezidenţiale urbane. Lucrarea îşi propune să analizeze distribuţia spaţială şi temporală a parametrilor ce definesc calitatea aerului interior din spaţii de locuit reprezentative ale municipiului Bucureşti în relaţie cu factorii de influenţă. Caracterizarea factorilor de influenţă permanenţi, sezonieri şi conjuncturali s-a realizat utilizând metodologiile US EPA (1991) si OMS (2006). În perioada noiembrie 2008 – februarie 2010, s-au aplicat chestionare pentru aprecierea dimensiunii factorilor de influenţă din interiorul şi exteriorul spaţiilor de locuit. Concomitent, pentru determinarea valorilor indicatorilor reprezentativi de calitate a aerului interior au fost efectuate măsurători în spaţiile de locuit selectate. Din analiza rezultatelor obţinute se poate afirma că în habitatul intern al majorităţii spaţiilor rezidenţiale din municipiul Bucureşti calitatea aerului este nesatisfăcătoare, fiind depăşite valorile de confort uman recomandate prin legislaţia internaţională, la indicatori precum: compuşi organici volatili, dioxid de carbon ori pulberi în suspensie. Sistemele de ventilare ale clădirilor sunt în cea mai mare parte dezafectate ori nu funcţionează, astfel că izolarea termică a imobilelor vine să agraveze aceste probleme în cazul în care nu este combinată cu îmbunătăţirea sistemelor de aerisire. Extinderea semnificativă a spaţiilor rezidenţiale “bolnave”, ineficiente economic, ecologic şi/sau sanitar, în contextul schimbărilor actuale de mediu, impune o abordare integrată a problemelor ce ţin de managementul calităţii aerului în spaţiile rezidenţiale din municipiul Bucureşti.