fg

Subscribe2


 

Volum X |

Distribuţia spaţiilor verzi urbane – indicator al topofobiei-topofiliei cartierelor rezidenţiale urbane. Studiu de caz: Sectorul 5, Bucureşti, România

Rezumat: Pe fondul lipsei de date utilizabile în aprecierea corectă a calităţii locuirii într-un ecosistem urban se impunea stabilirea unui sistem de indicatori de mediu care, prin ierarhizarea valorilor, să permită evaluarea atractivităţii unui cartier urban în raport cu altul. Suprafeţele oxigenante, prin componenta lor spaţii verzi, îndeplinesc funcţii multiple şi conferă o anumită calitate mediului urban, deci locuirii. Spaţiile verzi sunt distribuite heterogen în arealul Municipiului Bucureşti. Prin structură şi funcţii, la care se adaugă accesibilitatea şi/sau atractivitatea, ele definesc cartierele în care sunt localizate, dar şi apartenenta lor la areale topofile sau topofobe. În studiul nostru, pe baza observaţiilor de teren şi prelucrării materialelor cartografice s-au identificat în Municipiul Bucureşti cartiere topofobe şi topofile, pornind de la indicatorul spaţiu verde. De asemenea, s-a evaluat tendinţa de densifiere a rezidenţialului în funcţie de atractivitatea generată de existenţa parcurilor urbane sau a grădinilor de cartier.