fg
Volum XIII |

Impactul asupra mediului al terenurilor arabile într-o arie protejată de interes comunitar. Studiu de caz: ROSCI0123 Munții Măcinului, România

Rezumat: Cultura plantelor reprezintă forma de agresare a mediului cu cea mai largă răspândire la nivel global. Sustenabilitatea lor influențează stabilitatea ecosistemelor naturale la scară locală, regională și globală. În acest context, studiul prezent își propune să evalueze sustenabilitatea terenurilor arabile din situl de interes comunitar Munții Măcinului, folosind modelul Pimentel-Eulenstein. Modelul ia in considerare ca date de intrare diferiți parametri de caracterizare a activităților agricole la nivelul întregii suprafețe ocupate de cele 6 unități administrativ teritoriale (mecanizare, chimizare, irigații etc.), evaluând eficiența energetică și durabilitatea activităților de cultură a plantelor. Rezultatele arată că exploatarea terenurilor arabile din situl de importanță comunitară Munții Măcinului se realizează nesustenabil din punct de vedere al eficienței energetice, existând astfel un risc mediu de afectare al componentelor de mediu. Coeficientul Pimentel a demonstrat o diferențiere mare între unitățile zonei de studiu (Măcin – 463.65, Greci – 0.47, Turcoaia – 81.42, Cerna – 41.06, Hamcearca – 223.71, Jijila – 304.54), același fenomen existând și pentru nivelul entropiei (Măcin – 1700844.5, Greci – 3929266.5, Turcoaia – 267121.2, Cerna – 916651.7, Hamcearca – 800669.4, Jijila – 1103915.8). În aceste condiții, îmbunătățirea managementul activităților agricole reprezintă o componentă cheie în procesul de gestionare a sitului de importanță comunitară ROSCI0123 Munții Măcinului.

Volum X |

Modificări ale modului de utilizare a terenurilor în zona metropolitană Bucureşti şi impactul acestora asupra calităţii mediului din noile arii rezidenţiale

Rezumat: Spaţiul metropolitan bucureştean se află într-o fază de reorganizare cu dinamică rapidă şi complexă, ca răspuns la modificările ce survin în contextul politic, instituţional, administrativ, economic şi social. În ultimii 20 de ani, modul de utilizare a terenurilor din zona analizată a înregistrat profunde schimbări, îndeosebi prin conversia terenului agricol în spaţii rezidenţiale şi comerciale. Ultimele două categorii de utilizare a terenului au înregistrat de altfel o dinamică ascendentă şi în detrimentul spaţiilor industriale. Spaţiile rezidenţiale manifestă în zona metropolitană bucureşteană o extindere cantitativă importantă, larg diseminată teritorial, şi calitativ extrem de diversificată. Studiul analizează modificările în modul de utilizare a terenurilor care au impact asupra calităţii mediului din aceste spaţii rezidenţiale. Rezultatele analizei indică fragmentarea şi reducerea zonelor cu utilizare agricolă şi împădurite, dar şi extinderea dezorganizată a rezidenţialului,, cu efecte directe şi indirecte asupra calităţii mediului nucleelor rezidenţiale implicate. Explicaţia derivă din lipsa coordonării între extrem de numeroasele proiecte de investiţii instituţionale sau private în domeniul construcţiei de spaţiu locativ şi incapacitatea autorităţilor publice de a îşi exercita corespunzător noile atribuţii de reglementare şi decizie (în perioada 1947-1990 proprietatea imobiliară era administrată în cea mai mare parte de stat, iar după 1990 a urmat un vid decizional care a determinat disfuncţionalităţi în organizarea teritoriului care vor fi rezolvate extrem de dificil).

Volum IX |

Calitatea aerului interior din locuinţele bucureştene în contextul schimbărilor climatice prezente

Rezumat: Calitatea aerului interior reprezintă unul dintre factorii ce condiţionează calitatea locuirii din spaţiile rezidenţiale urbane. Lucrarea îşi propune să analizeze distribuţia spaţială şi temporală a parametrilor ce definesc calitatea aerului interior din spaţii de locuit reprezentative ale municipiului Bucureşti în relaţie cu factorii de influenţă. Caracterizarea factorilor de influenţă permanenţi, sezonieri şi conjuncturali s-a realizat utilizând metodologiile US EPA (1991) si OMS (2006). În perioada noiembrie 2008 – februarie 2010, s-au aplicat chestionare pentru aprecierea dimensiunii factorilor de influenţă din interiorul şi exteriorul spaţiilor de locuit. Concomitent, pentru determinarea valorilor indicatorilor reprezentativi de calitate a aerului interior au fost efectuate măsurători în spaţiile de locuit selectate. Din analiza rezultatelor obţinute se poate afirma că în habitatul intern al majorităţii spaţiilor rezidenţiale din municipiul Bucureşti calitatea aerului este nesatisfăcătoare, fiind depăşite valorile de confort uman recomandate prin legislaţia internaţională, la indicatori precum: compuşi organici volatili, dioxid de carbon ori pulberi în suspensie. Sistemele de ventilare ale clădirilor sunt în cea mai mare parte dezafectate ori nu funcţionează, astfel că izolarea termică a imobilelor vine să agraveze aceste probleme în cazul în care nu este combinată cu îmbunătăţirea sistemelor de aerisire. Extinderea semnificativă a spaţiilor rezidenţiale “bolnave”, ineficiente economic, ecologic şi/sau sanitar, în contextul schimbărilor actuale de mediu, impune o abordare integrată a problemelor ce ţin de managementul calităţii aerului în spaţiile rezidenţiale din municipiul Bucureşti.