fg

Subscribe2


 

Volum XIII |

Considerații privind fenomenul de deșertificare în Oltenia

Rezumat: În lucrare sunt analizate fenomenele de deşertificare în Oltenia, mai intense după anul 1990. Importante referiri sunt făcute şi la aspectele de ansamblu pentru întreaga ţară. Perioadele secetoase au avut caracteristici meteorologice distincte faţă secolul trecut printre care cităm asocierea acestora cu valuri intense de căldură, intensitatea şi arealele de extindere deosebite. Acestea au fost produse de regimuri anticiclonice stabile şi persistente care au afectat cea mai mare parte a continentului Europa. Lucrarea face parte dintr-o serie extinsă de studii privind variabilitatea climatului în Oltenia (Bogdan și Niculescu, 1999, Bogdan și Marinică, 2007, Marinică şi Marinică, 2010; Marinică, 2006, 2009). Lucrarea este utilă studenţilor, masteanzilor şi tuturor specialiştilor în climatologie.

Volum XI |

Condițiile agroclimatice din Oltenia în primăvara anului 2011

Rezumat: În lucrare sunt analizate condiţiile climatice şi agroclimatice din primăvara 2011. Deşi procesul de încălzire climatică globală continuă, în unii ani evoluţiile climatice în Oltenia ca şi în întreaga ţară sunt atipice, astfel primăvara 2011 a fost rece şi secetoasă. Unică sub aspect termic, în şirul ultimelor 12 primăveri, iar sub aspect pluviometric a fost secetoasa în toată regiunea, deşi culturile agricole nu au avut de suferit datorită regimului termic, mai scăzut decât cel normal, care a dus la menţinerea gradului de umiditate în sol la un nivel satisfăcător. Brumele târzii de primăvară apărute în datele de 7 şi 8 mai au avut efecte distructive în Oltenia. Ca urmare culturile agricole au avut perioade de stagnare, iar la culturile de legume s-au produs întârzieri importante pentru perioadele de înfiinţare, iar acolo unde răsadurile au fost scoase în câmp s-au înregistrat pagube importante. Ca urmare a variaţiilor termice au apărut o serie de boli şi dăunători şi în special monilioza la speciile de sâmburoase. Perioadele de răcire a vremii, deşi considerate benefice pentru evoluţia generală a climatului pe planetă, dacă survin primăvara târziu sunt factor important de risc climatic. De aceea prognozarea lor este binevenită în special pentru agricultură. Lucrarea este utilă doctoranzilor masteranzilor şi tuturor cercetătorilor în domeniul climei şi agroclimei.

Volum X |

Indici de împrimăvărare în perioada 2000-2010 în Oltenia

Rezumat: În prezenta lucrare sunt studiate condiţiile de împrimăvărare în Oltenia în intervalul 2000-2010. O primă evaluare generală o putem face comparând indicii medii generali pentru întreaga regiune Oltenia din fiecare primăvară, care se obţin ca medie a indicilor de împrimăvărare calculaţi la staţiile meteorologice din Oltenia, inclusiv arealul de munte aferent Olteniei. Din cei 11 ani luaţi în calcul, cea mai mică valoare a fost 181,1°C, înregistrat în primăvara anului 2003, care a urmat după cea mai rece iarnă (2002-2003) a acestui interval analizat (Bogdan, Marinică, Marinică, 2010) şi cea mai mare valoare a fost 499,4°C înregistrată în primăvara anului 2002 (care a urmat după iarna caldă 2001-2002, a cărei medie generală ocupă locul 9 în ierarhia crescătoare a mediilor generale de temperatură pentru anotimpul de iarnă în intervalul analizat). Media generală a indicelui de împrimăvărare pentru cei 11 ani este 366,2°C cu o abatere procentuală pozitivă de 43,2%, care după un criteriu de tip Hellmann (întocmit de noi) arată că în întreg intervalul analizat primăverile au fost timpurii (Ti). Abaterea negativă a celei mai târzii primăveri (2003) a fost de -29,1%, ceea ce înseamnă o primăvară târzie (T). A doua valoare a indicelui de împrimăvărare a fost de 262,9°C, adică o singură primăvară normală. Abaterea procentuală pozitivă a acestei medii generale a indicilor de împrimăvărare a acestei primăveri (2003) a fost de 7,1%, ceea ce desemnează o primăvară normală (N), singura primăvară normală din tot acest interval. Pentru Oltenia ca şi pentru întreaga ţară, intervalul 2000-2010 a fost cald în întreg ansamblul său, remarcându-se prin: cele mai calde ierni care au avut şi cea mai mare frecvenţă, cele mai timpurii primăveri, cele mai călduroase veri cu cele mai întinse perioade caniculare, depăşirea unor maxime termice absolute pe ţară şi la staţiile meteorologice, unele din acestea considerate ca adevărate ,,praguri climatice” impuse de limitele de variaţie ale climatului de la sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea. Predominarea primăverilor timpurii reflectă o dovadă a schimbărilor climatice regionale remarcate mai ales în acest interval.