fg

Subscribe2


 

Volum XVI |

Analiza mediei temperaturii maxime zilnice în Câmpia Română (1961-2015)

Rezumat: Prezentul studiu are ca scop stabilirea caracteristicilor valorilor medii de temperatură maximă zilnică la nivel lunar, anotimpual și anual în cadrul Câmpiei Române, precum și a tendințelor de evoluție ale acestora. Serii de date acoperă o perioadă de 55 de ani (1961-2015), iar datele provin de la 8 stații meteorologice. Pentru a evalua distribuția datelor, s-au calculat doi coeficienți (Skewness-S și Kurtosis-K) și s-a aplicat testul Kolmogorov-Smirnov pentru distribuția normală. Valorile S pozitive și valorile K negative indică faptul că distribuția nu este simetrică, dar având în vedere că valorile sunt apropiate de 0, se poate spune că acestea nu sunt departe de normal. Testul KS indică, de asemenea, o distribuție normală. Omogenitatea temperaturilor anuale a fost testată prin testul Pettitt, testul standard de omogenitate normală (SNTH) și testul t, care au subliniat faptul că punctul de schimbare a fost înregistrat înainte de 2000. La trei stații (D.T. Severin, Bechet, Buzău) toate cele trei teste aplicate au indicat același an 1988, respectiv 1989 ca punct de schimbare, în timp ce la celelalte stații, este același an în funcție de testul SNHT și T și unul diferit bazat pe MWP. Pe baza testului Mann-Kendall și a estimării pantei lui Sen, au fost evidențiate tendințele evoluție a temperaturii și semnificația lor statistică. Cea mai mare creștere a temperaturii și tendință ascendentă a fost înregistrată pentru valorile medii anuale și ale anotimpului vara (0,001 nivel de semnificație statistică în întreaga regiune). Cu toate acestea, cu excepția toamnei, care se caracterizează în general prin tendințe negative nesemnificative statistic, toate celelalte anotimpuri prezintă tendințe ascendente semnificative. La nivel lunar, numai lunile de vară au înregistrat tendințe ascendente în întreaga câmpie (nivelul de semnificație variind între 0,05 și 0,001), în timp ce în lunile de toamnă nu s-au înregistrat tendințe semnificative statistic.

Volum XIII |

Analiza caracteristicilor şi tendinţelor regimului pluviometric din Piemontul şi Subcarpaţii Getici, Regiunea Oltenia, România

Rezumat: Au fost analizate modificările survenite în regimul pluviometric din regiunea deluroasă a Olteniei, care acoperă partea vestică a Podişului Getic şi a Subcarpaţilor Getici, plecând de la cantităţile lunare de precipitaţii înregistrate în perioada 1961 – 2010. Analiza tendinţei de evoluţie a precipitaţiilor pentru perioada menţionată a evidenţiat rezultate diferite – creşterea cantităţilor pentru semestrul rece în cea mai mare parte a zonei subcarpatice şi o scădere a cantităţilor pentru semestrul cald la nivelul întregii regiuni analizate. Zona piemontană, unde terenul este în mare parte utilizat agricol, prezintă cea mai evidentă scădere a cantităţilor înregistrate primăvara, în timp ce la nivelul zonei subcarpatice, cele mai însemnate creşteri se remarcă vara şi toamna. Tendinţele pozitive sunt omogene în lunile august, septembrie şi octombrie, în timp ce cele mai omogene tendinţe negative se înregistrează în lunile februarie, mai şi noiembrie. La nivel annual, cea mai semnificativă scădere a cantităţilor corespunde zonei piemontane, în timp ce în restul regiunii se remarcă o tendiţă pozitivă nesemnificativă din punct de vedere statistic. Valorile ASP au evidenţiat predominarea anilor normali (abateri cuprinse între -1,00 şi +1,00); totuşi, în partea estică a regiunii, ponderile sunt mai reduse decât în cea vestică (64-66%, respectiv 70-74%). În acelaşi timp, în partea estică, ponderea timpului secetos este dublă comparativ cu cel înregistrat în partea vestică, unde predomină timpul ploios.

Volum X |

Indicele de temperatură – umezeală (ITU) în Câmpia Olteniei în perioada 2000-2009

Rezumat: Indicele de temperatură – umezeală, cunoscut şi sub denumirea de indice de confort termic, reprezintă un indice foarte des vehiculat în mass-media în ultima perioadă; acesta redă o temperatură aparentă şi anume, cea resimţită de corpul uman, care se răceşte mai lent la valori mari ale umezelii relative, ca urmare a reducerii ratei de evaporare. ITU se calculează pe baza mai multor relaţii care coroborează temperatura aerului cu umezeala relativă, pragul critic fiind 80. Din analiza datelor statistice furnizate de Centrul Meteorologic Regional Craiova, reiese faptul că anii cu cel mai mare număr de zile în care s-a depăşit pragul de 80 unităţi sunt 2000, 2001 şi 2007 pentru întreg perimetrul analizat, când în perioada de vară regiunea a fost afectată de mai multe valuri de căldură, care au dus la depăşirea frecventă a valorii de 40°C. Arealul cel mai expus este cel situat în partea central-sudică şi estică a Câmpiei Olteniei – 51 zile cu ITU > 80 la Caracal în 2000, 47 zile cu ITU > 80 la Bechet în 2001 şi 41 zile cu ITU > 80 la Băileşti în 2007. Ca distribuţie lunară, lunile cele mai problematice sunt bineînţeles iulie şi august, când este favorizată atât pătrunderea unor mase de aer foarte cald dinspre nordul Africii, cât şi convecţia termică. Raportat la decada analizată, la nivel lunar, cel mai mare număr de zile în care s-a depăşit pragul critic s-a înregistrat la Caracal în august 2000 – 23, la Bechet în august 2001 – 25 şi la Băileşti în iulie 2007 – 20. Per total, în cei 10 ani analizaţi se remarcă Băileşti – 76 zile în iulie şi 90 în august, Bechet – 84 zile în iulie, respectiv 83 în august şi Calafat – 77 şi 70 zile. Valorile mari ale ITU afectează cu precădere copiii şi persoanele vârstnice sau cu diferite afecţiuni. La valori mai mici de 70 ale ITU, cele mai multe persoane se simt confortabil, la valori cuprinse între 75 şi 80, circa jumătate din populaţie resimte senzaţie de disconfort termic, iar la valori mai mari de 80, chiar dacă senzaţia de disconfort nu apare, se recomandă măsuri de protecţie adecvate.

Volum IX |

Indicii ecoclimatici din Câmpia Olteniei

Rezumat: Câmpia Olteniei reprezintă o importantă regiune agricolă a ţării, care dispune de vaste suprafeţe cultivabile, care pot fi exploatate în cele mai bune condiţii dacă se iau în calcul şi restricţiile climatice care generează o serie de disfuncţionalităţi. Pentru a evidenţia problemele legate de tendinţa de aridizare a regiunii, precum şi pentru a determina cele mai adecvate plante de cultură s-au calculat mai mulţi indici folosiţi în diferite studii agroclimatice şi biogeografice. Astfel, conform datelor prelucrate, Câmpia Olteniei se încadrează în general în domeniul stepei şi silvostepei, în privinţa plantelor de cultură recomandându-se cele termofile şi xerotermofile, care pot da producţii bune chiar şi în condiţiile pluvio-termice caracteristice regiunii analizate. Regimul termic se impune printr-o tendinţă de creştere uşoară datorată valorilor foarte ridicate din sezonul cald, în timp ce regimul pluviometric înregistrează fluctuaţii evidente, tendinţa fiind însă de scădere. Astfel, se confirmă problema legată de aridizarea sudului Câmpiei Olteniei, problemă acutizată în ultimul timp şi de alţi factori, precum defrişările masive, desfiinţarea sistemelor de irigaţii etc., care au dus la reactivarea unor areale acoperite de nisipuri. Cu toate acestea, rezultatele parţiale obţinute prin prelucrarea datelor nu susţin ideea deşertificării.