fg

Subscribe2


 

Volum XI |

Regimul vânturilor din România – Caracteristici, tendinţe şi influenţele oscilaţiilor nord-atlantice

Rezumat: Prezentul studiu încearcă să compună o perspectivă comprehensivă asupra regimului eolian de pe teritoriul României, insistând asupra caracteristicilor şi tendinţelor manifestate în ultimii 50 ani, precum şi a influenţei Oscilaţiei Nord-Atlantice, utilizând în acest scop diverse categorii de date adunate de la 167 staţii meteorologice. Pe baza mediilor multianuale înregistrate şi a corelaţiei puternice (r = 0.87) stabilite între altitudine şi viteza vântului din spaţiile interfluviale a fost compusă harta vitezelor medii anuale. Regiunile cu cel mai ridicat potenţial eolian sunt Carpaţii (7-10 m/s pe creste şi 3-7 m/s pe versanţi şi văi) şi Litoralul Mării Negre (5-7 m/s); de altfel, cele două regiuni dezvoltă valori extreme ale turbulenţei eoliene – maxime în Carpaţi şi minime în unităţile litorale. Interfluviile din Podişul Moldovei şi Podişul Dobrogei precum şi Bărăganul Nordic prezintă condiţii ideale (vânturi medii şi puternice şi turbulenţe scăzute) pentru dezvoltarea parcurilor eoliene. La nivel naţional, luna cu cea mai mare viteză medie este martie, iar august luna cea mai calmă. În premieră, a fost concepută la scară naţională harta direcţiei rezultante a vântului (DRV), care exprimă atât orientarea rezultantă a vântului cât şi intensitatea acesteia (intensitate mare = variabilitate direcţională mică). În ceea ce priveşte influenţa NAO se remarcă o corelaţie negativă între indicii acesteia şi viteza vântului (viteza medie, frecvenţa şi intensitatea furtunilor) la nivel multianual şi multidecadal. Coeficienţii de corelaţie prezintă valori ridicate în regiunile extracarpatice şi valori mici sau medii în cele intracarpatice. Fazele pozitive/negative ale NAO, asociate cu intensitatea scăzută/ridicată a ciclogenezelor din zona mediteraneeană, induc viteze mari/reduse ale vântului în acord cu frecvenţa scăzută/ridicată a ciclonilor care traversează România.