fg

Subscribe2


 

Volum XVI |

Influența parametrilor morfometrici ai ariei sursă asupra dimensiunii ghețarilor de pietre din Carpații Meridionali

Rezumat: Lucrarea își propune să determine în ce măsură dimensiunea ghețarilor de pietre (RG) din Carpații Meridionali (România) este influențată de parametrii zonelor lor sursă (CA). Pentru a îndeplini acest obiectiv a fost folosită regresia liniară simplă (LR) și modelul liniar generalizat (GLM), utilizând ca variabile independente principalele caracteristici morfometrice ale zonelor sursă. Rezultatul regresiei liniare simple arată faprul că variabilele cele mai influente sunt lățimea (R2=0.57) și mărimea zonei sursă (R2=0.51). Conform celui mai bun rezultat obținut în urma aplicării GLM (R2=0.58), mărimea ghețarilor de pietre poate fi explicată printr-o combinație de trei variabile: lungimea, lățimea și altitudinea minimă a ariei sursă. Ambele metode aplicate, atât regresia liniară simplă, cât și GLM arată că mărimea ghețarilor de pietre poate fi explicată doar parțial de caracteristicile zonei sursă. Studiul relevă faptul că GLM reprezintă un instrument analitic puternic, care oferă rezultate rezonabile în analiza rolului pe care foactorii de contol îl au asupra dezvoltării ghețarilor de pietre.

Volum XIV |

Caracteristicile regimului termic la suprafața pereților de rocă din zona alpină a Munților Retezat

Rezumat: Caracteristicile regimului termic la suprafața pereților de rocă având expoziții diferite au fost investigate cu ajutorul a doi termistori în Munții Retezat. În cazul peretelui cu expoziție nordică au fost disponibile serii temporale care au acoperit trei sezoane (2012-2013; 2013-2014 și 2014-2015), în timp ce peretele cu expoziție sudică a fost monitorizat doar două sezoane. Temperaturile medii anuale ale peretelui sudic au fost mai scăzute cu 1,5-2°C, în comparație cu cele înregistrate de cel nordic. Datorită expunerii mai îndelungate la soare, peretele cu expoziție sudică a fost afectat de mai multe cicluri îngheț-dezgheț față de cel nordic. Per ansamblu, termistorul instalat pe fața sudică a peretelui a înregistrat cu 40, respectiv cu 55 mai multe cicluri față de senzorul instalat pe versantul cu expoziție nordică. De asemenea, numărul ciclurilor îngheț-dezgheț considerate eficiente a fost mai mare în cazul peretelui sudic. Amplitudinea zilnică maximă a fost de trei ori mai mare în condiții de expunere mai îndelungată la soare, față de locația mai umbrită (39,1°C față de 13,6°C). Rezultatele obținute au relevat că în cazul sitului cu expoziție nordică absența permafrostului este probabilă, în timp ce în cazul sitului având aspect sudică absența permafrostului este sigură.

Volum X |

Analiza şi clasificarea orientată-obiect a circurilor glaciare din Munţii Ţarcu (Carpaţii Meridionali)

Rezumat: Cartarea geomorfologică oferă rezultate cu importanţă mare pentru foarte multe studii, iar metodele tradiţionale de cartare necesită foarte mult timp și sunt costisitoare. Acest studiu prezintă un set de reguli pentru identificarea semi-automată a circurilor glaciare pentru arealul test din Munţii Ţarcu (Carpaţii Meridionali) utilizând metode de analiză orientate-obiect. În lucrarea de faţă au fost stabiliţi parametrii morfometrici caracteristici ai circurilor glaciare aparţinând reliefului glaciar de tip Godeanu, cu circuri glaciare dezvoltate la marginea suprafeţelor de nivelare, pe baza unui model digital de elevaţie cu o rezoluţie spaţială de 10 m. Parametrii morfometrici ai reliefului generaţi din acest model au fost folosiţi în procesul de segmentare şi apoi de clasificare a circurilor. Astfel, în setul de reguli de clasificare au fost introduşi atât factori morfometrici, precum curbura terenului, dar şi de context, cum ar fi vecinătatea față de suprafeţele de nivelare. Factorul cel mai important utilizat în procesul de segmentare este curbura medie, iar pentru stabilirea unui factor de scară cât mai obiectiv, s-a folosit un instrument implementat în Definiens, numit – ESP. Rezultatele obţinute sunt apropiate de realitatea din teren (exceptând unele areale cu forme de relief negative, precum organismele torenţiale sau pozitive, cum sunt rocile mutonate din cadrul circurilor, elemente ce pot fi filtrate manual de către utilizator) demonstrează că metoda utilizată este una de interes, aceste rezultate fiind verificare cu date din teren şi cu ortofotoplanuri, hărţi existente ale reliefului din domeniul alpin ai Munții Țarcului. În studiile viitoare intenţionăm să îmbunătăţim metoda prezentată şi să determinăm parametrii morfometrici şi valorile-prag caracteristice, care să fie incluse în reguli de identificare semi-automată, pentru localizarea și clasificarea altor forme de relief din etajul alpin al Munților Ţarcu.

Volum X |

Trăsături ale domeniilor schiabile din Banatul Românesc

Rezumat: Banatul românesc dispune de o importantă zonă montană, compusă din Munţii Banatului şi partea de nord-vest a Grupei Retezeat-Godeanu, respectiv Munţii Ţarcu – Muntele Mic. În lucrarea de faţă ne-am propus prezentarea caracteristicilor celor două domenii schiabile din această zonă: Ţarcu – Muntele Mic şi Semenic. Structura lor a evoluat în timp, în funcţie de interesul local şi regional, dar şi datorită mai multor iniţiative, recente ale investitorilor români. Cercetările noastre au ajuns la concluzia că cele două domenii de schi dispun de un important potenţial natural pentru a susţine activităţile sportive de iarnă, respectiv de ski în cadrul a două mici staţiuni de iarnă. În prezent. Acestea au o capacitate redusă de atracţie, datorită existenţei unor pârtii mici şi a cîtorva mijloace de transport pe cablu. În ambele cazuri, accesul este destul de limitat şi datorită capacităţii de cazare disproporţionată în raport cu gradul de încărcare a pîrtiilor de ski. Având în vedere aceste aspecte, putem concluziona că aceste staţiuni nu reprezintă încă o atracţie majoră, datorită faptului că sunt insuficient utilate şi subdezvoltate în raport cu creşterea cererii pieţei regionale de sporturi de iarnă. Pe de altă parte, în ambele cazuri, au fost iniţiate la nivel local, proiecte de extindere spaţială a domeniilor schiabile şi a capacităţilor de cazare, proiecte care încă aşteaptă să fie puse în aplicare.

Volum VIII |

Identificarea semiautomată a suprafeţelor de nivelare pe baza modelului numeric al terenului. Studiu de caz: Munţii Mehedinţiului (Carpaţii Meridionali)

Rezumat: Lucrarea prezintă o metodă de clasificare semiautomată a suprafeţelor de nivelare utilizând Modelul Numeric al Terenului (MNT) şi analiza orientată – obiect. Efortul depus pentru dezvoltarea unei astfel de metode are mai multe motivaţii. Prima ar fi aceea că aceste forme de relief au o importanţă deosebită în „descifrarea” evoluţiei geomorfologice a unităţilor de relief. A doua motivaţie este faptul că identificarea şi cartarea acestora prin mijloace clasice reprezintă un demers dificil, care necesită totodată foarte mult timp. In cele din urmă, limitele deja recunoscute ale analizei reliefului pe baza MNT la nivel de pixel impun şi încercarea unei analize orientate-obiect, în care arealul studiat este împărţit în „obiecte” de diferite dimensiuni, cât mai omogene în funcţie de una sau mai multe proprietăţi. Metoda propusă de noi presupune parcurgerea următoarelor etape: realizarea modelului pantelor şi a modelului scurgerii pornind de la MNT; separarea prin segmentare în „obiecte” cât mai omogene din punct de vedere al pantei; clasificarea „obiectelor” în forme de relief (suprafeţe de nivelare) utilizând funcţiile fuzzy şi ţinând cont de mai mulţi factori simultan (valoarea medie a pantei, valoarea minimă a pantei, coeficientul de scurgere şi altitudinea) şi selectarea şi gruparea suprafeţelor astfel identificate în complexe sculpturale. Dacă primele etape reprezintă partea automată a metodei, cea din urmă necesită o analiză geomorfologică detaliată a arealului respectiv, precum şi validarea rezultatelor în teren. Metoda a fost dezvoltată prima dată pentru Munţii Godeanu utilizându-se harta suprafeţelor de nivelare (Niculescu, 1965), atât pentru identificarea parametrilor incluşi în algoritm, cât şi pentru testarea rezultatelor obţinute în vederea îmbunătăţirii metodei. Datorită rezultatelor bune obţinute s-a utilizat aceeaşi metodă şi pentru cartarea suprafeţelor de nivelare din Munţii Mehedinţiului şi, împreună cu observaţiile din teren, s-a realizat harta suprafeţelor de nivelare din această unitate de relief.