fg
Volum XI |

Evaluarea geomorfositurilor din aria protejată Ponoare

Rezumat: În lucrarea de faţă vă aducem în atenţie o nouă metodă de evaluare a geomorfositurilor propusă de noi şi care a fost testată în aria protejată Ponoare. În prima parte vom aplica pentru geomorfositurile inventariate aici celelalte metode de evaluare cunoscute pe plan mondial, după care vom evalua geomorfositurile urmând metoda propusă, metodă care este adaptată realităţii geomorfologice şi de exploatare turistică a spaţiului analizat. Au fost luate în considerare metodele dezvoltate până acum în literatura de specialitate şi anume: metoda de evaluare a valorii turistice a geomorfositurilor pentru evaluarea valorii turistice a geomorfositurilor concepută de J. P. Pralong în 2005, metoda dezvoltată în 2007 de E. Reynard et al.; metoda dezvoltată la Universitatea Modena și Reggio Emilia de P. Coratza și C. Giusti în 2005; metoda propusă la Universitatea Cantabria de V. M. Bruschi și A. Cendrero în 2005; metoda dezvoltată la Universitatea din Valladolid prin E. Serrano și J. J. Gonzales Trueba în 2005; metoda propusă de Universitatea din Minho în 2007 de către P. Pereira, metoda grecească dezvoltată de N. Zourous în 2005 şi metoda slovenă propusă în 2010 de B. Erhatic. Rezultatele obţinute ne arată valori cantitative diferite faţă de metodele anterioare, însă comparând rangul obţinut de fiecare geomorfosit în evaluare poziţia se menţine aceiaşi. Valorile sunt situate într-un ecart diferit faţă de celellate metode având în vedere că valorile adiţionale în primul rând valoarea culturală este redusă în spaţiul analizat.

Volum X |

Formele din Munții Făgăraș (bazinul montan al Argeșului): analiza proceselor dinamice asociate

Rezumat: Configuraţia actuală a reliefului făgărăşean reprezintă un moment din îndelungată evoluţie a acestui lanţ care a suferit importante modificări în decursul timpului. Relieful a căpătat aspecte diferite în funcţie de variaţia raporturilor dintre agenţii exogeni şi endogeni. Modelarea reliefului în arealul investigat se exercită în moduri variate, fiind condiţionată de particularităţile orografice şi climatice. O cauză esenţială care determină mecanismul, intensitatea şi distribuţia spaţială a acestor procese o constituie climatul specific zonelor de munţi înalţi şi mijlocii. Masivitatea şi înălţimea apreciabilă a munţilor Făgăraş, care trec de 2500 m (vf. Moldoveanu 2544 m, vf. Negoiu 2535 m, vf. Lespezi 2522 m, vf. Vânătoarea lui Buteanu 2507 m etc.) impun variaţia altitudinală a climei, în etaje (climatice şi de vegetaţie).Teritoriul cercetat se află pe versantul sudic al Munţilor Făgăraş (bazinul montan al Argeşului). Procesele analizate şi amploarea lor au condus la distingerea a două tipuri diferite de fenomene în funcţie de originea lor geologică sau geomorfologică. Pentru a evidenţia frecvenţa lor, fiecare versant a fost analizat cu ajutorul unor parametri consideraţi stabili în morfodinamică.

Volum IX |

Diferenţieri peisagistice în sectorul prahovean al Munţilor Bucegi

Rezumat: Complexitatea fizionomică, caracteristică principală a peisajului Munţilor Bucegi, este impusă de litologie, structură, tectonică şi de marea desfăşurare altitudinală, care a determinat etajarea condiţiilor de modelare. Pot fi separate: peisajul martorilor de eroziune şi al platourilor structurale din golul alpin, al abruptului prahovean şi cel al plaiurilor, de la poalele Bucegilor. Până la aproximativ 2200 m peisajul martorilor de eroziune şi al platourilor structurale a fost în cea mai mare parte afectat de influenţa antropică prin turism şi păstorit necontrolat. Peisajul abruptului prahovean al Bucegilor se remarcă prin intensa antropizare turistică pe versanţii munţilor Vârful cu Dor- Furnica-Piatra Arsă de deasupra Sinaiei, unde apar şi degradări pe drumuri, poteci şi pârtii necorespunzător amplasate şi neîntreţinute. Versantul Bucegilor de la nord de Piciorul Pietrei Arse, conservă încă peisaje naturale în echilibru dinamic (care au un mare potenţial turistic-alpinistic). La baza abruptului, modelarea, desfăşurată pe flişul cretacic şi prin depunerea unor mari trene de grohotişuri, a generat un relief de plaiuri domoale (Plaiul Fânului, Plaiul Coştila, Plaiul Munticelu, Plaiul Stânei, Plaiul Peleşului, Plaiul Furnica etc.) – interfluvii rotunjite, cu o pantă sub 300, faţă de cele de peste 300 (frecvent peste 500) din cadrul abruptului.

Volum VIII |

Inventarierea şi evaluarea geomorfositurilor din Munţii Bucegi

Rezumat: Geomorfositurile sunt forme de relief sau procese geomorfologice care au căpătat în timp valoare estetică, ştiinţifică, culturală, istorică sau economică, datorită percepţiei umane. Pornind de la definiţia de mai sus, în lucrarea de faţă ne propunem să inventariem şi să evaluăm o parte a geomorfositurilor din masivul Bucegi. Acestea au ca finalitate propunerea unor măsuri privind protecţia superioară şi apoi promovarea turistică. Prezenţa a numeroase geomorfosituri în Masivul Bucegi este impusă de existenţa calcarelor şi conglomeratelor, dar şi de succesiunea în timp a diferitelor sisteme de modelare (glaciar, periglaciar, fluviatil), toate acestea conducând la geomorfosituri specifice. A fost ales spre studiu acest areal datorită prezenţei unei game variate de geomorfosituri dar şi valorificării turistice foarte intense (cel mai mare număr de turişti şi cea mai dezvoltată infrastructură din întreg lanţul carpatic românesc).

Volum VIII |

Noţiuni privind legatura dintre relief şi sol în regiunea estică şi nord-estică a Câmpiei Române

Rezumat: Studiul de faţă are ca scop interpretarea modului în care caracteristicile geomorfologice ale regiunilor estice şi nord-estice ale Câmpiei Române, influenţată de mişcările de subsidenţă, este reflectat în învelişul de sol. Pentru realizarea acesteia, s-a folosit Harta Solurilor României, scara1: 200.000 şi cartarea de teren, inventariind învelişul de sol la nivelul clasei, tipului şi parţial subtipului. În zona menţionată, situată între Argeş şi Siret, în afară de soluri (cernoziomuri, faeoziomuri si preluvosoluri roscate), geneza lor este declanşată de condiţiile bioclimatice caracteristice stepei, silvo-stepei şi zonei nemorale; se dezvoltă de asemenea soluri cu caracter zonal şi azonal. Astfel, prezenţa unor câmpii de umplere a impus expansiunea notabilă a solurilor dezvoltate pe depozite fluviatile recente (aluvisoluri). În acelaşi timp, altitudinea şi intensitatea redusă a reliefului a impus un nivel freatic ridicat, care este mineralizat în multe zone şi, în consecinţă, anumte soluri sunt afectate de hidromorfism (gleisolurile şi subtipurile gleice) şi salinizare (solonceacuri şi subtipuri salinice; soloneţuri şi subtipuri alcalice). Altă caracteristică a regiunii studiate este legată de prezenţa anumitor soluri îngropate sub depozitele aluviale şi proluviale. Calcularea indexului topografic- pedogenetic (Florea, 1997), ca raport între solurile azonale şi zonale, accentuează influenţa pregnantă a condiţiilor locale de la subsidenţa câmpiilor Buzăului şi Siretului Inferior faţă de serii de câmpii mai înalte (Râmnic, Galaţi).