fg

Subscribe2


 

Volum XII |

Rolul infrastructurii şi circulaţiei turistice în regionarea turistică a României

Rezumat: Regionarea turistică, în cele mai multe cazuri, se realizează având ca principal reper potenţialul turistic, existând în acest sens numeroase metodologii care încearcă o cuantificare cât mai echilibrată a potenţialului turistic natural şi a celui antropic. Dar, dincolo de importanţa teoretică deosebită, valoarea reală, practică, statistică a acestora este limitată, în contextul în care toate analizele, raportările şi comparaţiile din punct de vedere economic şi social au şi o dimensiune politico-administrativă obligatorie. Aceste realităţi prezente se constituie în motivul principal pentru care considerăm că este necesară o aprofundare a regionărilor care să ia în calcul, mai mult decât altele realizate până acum, componenta administrativă, pe de o parte, iar pe de altă parte nivelul de valorificare efectivă, materializat în existenţa unor infrastructuri specifice, care, împreună cu potenţialul turistic determină atragerea unor fluxuri turistice. Pentru realizarea acestui demers am încercat să luăm în calcul, să ponderăm şi să modelăm un număr cât mai mare de indicatori, pentru a ajunge la un rezultat care să ofere o imagine cât mai reală, completă şi sintetică (8 serii de date au fost structurate şi combinate, calculându-se 13 indicatori care ulterior au fost sintetizaţi în 5, ce au stat la baza întocmirii unor hărţi, după care s-a realizat suprapunerea acestora la nivel de judeţe, respectiv media lor la nivel de regiune de dezvoltare. O astfel de regionare reflectă şi rolul pe care îl are în mod real turismul în balanţa economică a judeţelor, respectiv a regiunilor de dezvoltare.