Rezumat: O serie de situri arheologice subacvatice din întreaga lume au evidențiat importanța localizării și detectării epavelor. Accidentele sunt o posibilă cauză a scufundării acestor nave. Naufragiul vasului MV Bahuga Jaya, situat în Strâmtoarea Sonde, Indonezia, ar putea fi un astfel de exemplu. Sondajul multi-fascicular reprezintă o tehnică adecvată pentru cartografierea locației epavei, deoarece poate produce un model digital (DEM) de înaltă rezoluție, cât și imagistică de radioreflectie. Pentru ambele se utilizează examinarea vizuală. Cu toate acestea, analiza morfometrică a DEM și analiza texturii obținute prin retrodifuzie, combinate ulterior cu clasificarea automată, ar putea oferi un rezultat mai bun în detectarea și monitorizarea epavelor. Lucrarea de față prezintă analiza pantelor pe baza batimetriei DEM și analizei texturii pe baza imaginilor de radioreflectie. Aceste caracteristici texturale de prim ordin sunt folosite pentru a efectua o clasificare SVM (Support Vector Machine), cu scopul de a distinge între epavă și elementele ce nu aparțin acesteia. Pentru a detecta locației epavei, se folosește o combinație între clasificarea SVM și analiza pantelor. Ulterior, un algoritm de grupare (K-means clustering) este utilizat pentru a caracteriza fundul mării. Rezultatele indică faptul că o combinație între învățarea automată și analiza morfometrică poate oferi rezultate promițătoare în detectarea epavelor. În plus, rezultatul aplicării algoritmului de grupare menționat relevă faptul că în arealul în studiu domină fundul marin cu duritate scăzută, care deține 56,4%, față de 43,6%, cât revine celui dur. Acest studiu ar putea juca rol de instrument complementar în monitorizarea și gestionarea locației sitului arheologic subacvatic.