Rezumat: Prezentul studiu are ca scop stabilirea caracteristicilor valorilor medii de temperatură maximă zilnică la nivel lunar, anotimpual și anual în cadrul Câmpiei Române, precum și a tendințelor de evoluție ale acestora. Serii de date acoperă o perioadă de 55 de ani (1961-2015), iar datele provin de la 8 stații meteorologice. Pentru a evalua distribuția datelor, s-au calculat doi coeficienți (Skewness-S și Kurtosis-K) și s-a aplicat testul Kolmogorov-Smirnov pentru distribuția normală. Valorile S pozitive și valorile K negative indică faptul că distribuția nu este simetrică, dar având în vedere că valorile sunt apropiate de 0, se poate spune că acestea nu sunt departe de normal. Testul KS indică, de asemenea, o distribuție normală. Omogenitatea temperaturilor anuale a fost testată prin testul Pettitt, testul standard de omogenitate normală (SNTH) și testul t, care au subliniat faptul că punctul de schimbare a fost înregistrat înainte de 2000. La trei stații (D.T. Severin, Bechet, Buzău) toate cele trei teste aplicate au indicat același an 1988, respectiv 1989 ca punct de schimbare, în timp ce la celelalte stații, este același an în funcție de testul SNHT și T și unul diferit bazat pe MWP. Pe baza testului Mann-Kendall și a estimării pantei lui Sen, au fost evidențiate tendințele evoluție a temperaturii și semnificația lor statistică. Cea mai mare creștere a temperaturii și tendință ascendentă a fost înregistrată pentru valorile medii anuale și ale anotimpului vara (0,001 nivel de semnificație statistică în întreaga regiune). Cu toate acestea, cu excepția toamnei, care se caracterizează în general prin tendințe negative nesemnificative statistic, toate celelalte anotimpuri prezintă tendințe ascendente semnificative. La nivel lunar, numai lunile de vară au înregistrat tendințe ascendente în întreaga câmpie (nivelul de semnificație variind între 0,05 și 0,001), în timp ce în lunile de toamnă nu s-au înregistrat tendințe semnificative statistic.