fg

Subscribe2


 

Volum XIII |

Estimarea eroziunii din timpul Cuaternarului în bazinele hidrografice mici (Subcarpații Vâlcei și Podișul Oltețului, România)

Rezumat: Eroziunea torențială este un process cu largă răspândire în Subcarpații și Podișul Getic, inclusiv în subunitățile în care s-a efectuat studiul. Amploarea acestui proces hidro-geomorfologic este pusă în evidență de densitatea mare a organismelor torențiale raportate la unitatea de suprafață. Dezvoltarea bazinelor torențiale de ordinele IV și V (conform sistemului de ierarhizare Strahler) în Subcarpați și de ordinele III și IV în Podișul Oltețului a fost favorizată și de amplitudinea mare a versanților, de până la 450 m în Subcarpații Vâlcei și de până la 250 m în Podișul Oltețului, determinată de adâncirea accentuată a râului Olt și a principalilor afluenți din acest areal (Olănești, Bistrița, Cerna și Olteț). La aceasta se adaugă friabilitatea substratului geologic, format din depozite sedimentare: conglomerate, pietrișuri, nisipuri, gresii, marne, argile, tufuri ș.a. în Subcarpații Vâlcei și strate de Cândești (pietrișuri cu lentile argiloase de vârstă villafranchiană) în Podișul Oltețului.