fg
Volum XII |

Evaluarea calităţii peisajului în sistemul rural Ţara Almăjului din Banatul montan (România), în perioada 1990-2010

Rezumat: Ţara Almăjului reprezintă una dintre entităţile teritoriale de tip “ţară” din România şi singura de acest fel din Banatul montan. Este un sistem regional pur rural în care ierarhia şi centralitatea sunt cele două atribute considerate tipice pentru cele 31 de sate care definesc componenta de habitat a regiunii. Poziţia geografică a Ţării Almăjului constituie principalul element de restrictivitate în ceea ce priveşte dezvoltarea regiunii şi stabilirea interrelaţiilor cu sistemele regionale învecinate, aspect care a înscris-o în categoria peisajului rural montan. Din această cauză, practicile economice nu cunosc o diversificare accentuată, bazându-se doar pe valorificarea resurselor locale (în special forestiere şi agricole). Acest aspect a cauzat o accelerare a impactului antropic asupra peisajului şi componentelor sale, rezultând transformări în tipologia peisajelor rurale almăjene.  Modificările apărute le-am identificat în urma calculării unor indicatori de evaluare a calităţii peisajului pentru o perioadă de 20 de ani, luând ca an de referință, anul 2010. Rezultatele obținute (indicatorul de naturalitate – 0.56, densitatea populaţiei – 15.1 locuitori/km², presiunea umană prin terenuri agricole – 2.84 ha/locuitor, neagricole – 4.54 ha/locuitor  şi forestiere – 4.35 ha/locuitor, indicatorul de mediu – 1.5) redau starea actuală a mediului din sistemul rural Țara Almăjului, evidențiind practic antropizarea tot mai accentuată a peisajelor rurale montane după schimbarea regimului politic şi trecerea la economia de piaţă, în special prin acţiuni de defrişări masive. Inventarierea situaţiei actuale a calităţii peisajului şi a modificărilor apărute în peisaj în regiunea studiată ar trebui să deţină un rol foarte important pentru comunitatea rurală montană almăjană, în vederea identificării unor măsuri de protecţie a ecosistemelor în scopul asigurării procesului de dezvoltare durabilă, în special a ecosistemelor forestiere, cel mai puternic afectate și care dețin cel mai important rol în menținerea echilibrului ecologic.