fg

Subscribe2


 

Volum X |

Utilizarea metricilor peisajului în cuantificarea fragmentării ecosistemelor forestiere din spaţiul Subcarpaţilor dintre Râmnicu Sărat şi Buzău, România

Rezumat: Spaţiul subcarpatic din România a fost supus în ultimele două secole unei continue transformări sub impactul activităţilor antropice, care s-au coroborat cu cele induse de factori naturali perturbatori. Dinamica spaţio-temporală a modului de utilizare şi acoperire a terenurilor a exercitat un impact major asupra structurii şi funcţionalităţii peisajului subcarpatic. În Subcarpaţii dintre Râmnicu Sărat şi Buzău, principalele direcţii privind schimbările modului de utilizare a terenurilor sunt evidenţiate de reducerea suprafeţelor forestiere şi creşterea în suprafaţă a terenurilor agricole, în special păşunile şi livezile, consecinţă a defrişărilor efectuate în scopul satisfacerii nevoilor umane. Fragmentarea şi reducerea accentuată a suprafeţei ecosistemelor forestiere a fost cuantificată prin calcularea şi analiza metricilor peisajului, utilizând hărţile de utilizare şi acoperire a terenurilor derivate din baza de date Corine Land Cover 1990 şi 2006. În Subcarpaţii dintre Râmnicu Sărat şi Buzău s-a înregistrat o rată de defrişare a pădurilor de 10,09% în intervalul analizat, concomitent crescând şi fragmentarea peisajului. Astfel, numărul patch-urilor a crescut cu 10,96%, iar dimensiunea medie a scăzut cu 13,73%, forma fiind nemodificată. Fragmentele de peisaj au devenit mai izolate, valoarea indicelui mediu de proximitate diminuându-se cu 42,07%. Rezultatele studiului subliniază nevoia de elaborare a unei strategii de protejare şi conservare a acestor ecosisteme, în scopul creşterii procentului de reîmpădurire şi reducerea nivelului de fragmentare. În scopul creşterii productivităţii acestora şi a gradului de omogenitate a peisajului subcarpatic trebuie implementate acţiuni de planificare durabilă a modului de utilizare a terenurilor.