Rezumat: Spaţiul rural reprezintă elementul definitoriu al transformării structurale şi funcţionale a peisajelor subcarpatice, analizate prin prisma geodiversităţii, biodiversităţii şi patrimoniului lor cultural. Analiza întreprinsă a evidenţiat schimbările în timp istoric şi socio-economic a modului de utilizare a terenurilor, proces ce a condiţionat destructurarea peisajelor rurale şi a permis ierarhizarea arealelor critice din punctul de vedere al stării mediului. Au fost evidenţiate şi caracterizate elementele definitorii ale ruralităţii spaţiului subcarpatic dintre Râmnicu Sărat şi Buzău, în concordanţă cu noile orientări strategice ale Consiliului Europei pentru dezvoltare rurală, specifice perioadei 2007-2013, şi legislaţiei naţionale în domeniu, în scopul stabilirii politicilor şi strategiilor de protejare, reabilitare şi valorificare a peisajelor rurale subcarpatice. Studiul de caz realizat în arealul comunelor circumscrise sectorului subcarpatic al văii Slănicului de Buzău a evidenţiat dinamica spaţio-temporală a indicilor de presiune umană asupra mediului prin diferite moduri de utilizare a terenurilor şi a permis stabilirea gradului de artificializare a peisajului rural subcarpatic. Datele obţinute din prelucrarea modelului CORINE Land Cover ediţia 1990 şi 2006, coroborate cu datele existente în registrele agricole şi datele statistice furnizate de către INS, evidenţiază dinamica spaţială a utilizării terenurilor în arealul subcarpatic analizat, permiţând în acelaşi timp spaţializarea arealelor care induc modificări importante în structura şi funcţionalitatea peisajului rural subcarpatic.