fg

Subscribe2


 

Volum IX |

Diferenţieri peisagistice în sectorul prahovean al Munţilor Bucegi

Rezumat: Complexitatea fizionomică, caracteristică principală a peisajului Munţilor Bucegi, este impusă de litologie, structură, tectonică şi de marea desfăşurare altitudinală, care a determinat etajarea condiţiilor de modelare. Pot fi separate: peisajul martorilor de eroziune şi al platourilor structurale din golul alpin, al abruptului prahovean şi cel al plaiurilor, de la poalele Bucegilor. Până la aproximativ 2200 m peisajul martorilor de eroziune şi al platourilor structurale a fost în cea mai mare parte afectat de influenţa antropică prin turism şi păstorit necontrolat. Peisajul abruptului prahovean al Bucegilor se remarcă prin intensa antropizare turistică pe versanţii munţilor Vârful cu Dor- Furnica-Piatra Arsă de deasupra Sinaiei, unde apar şi degradări pe drumuri, poteci şi pârtii necorespunzător amplasate şi neîntreţinute. Versantul Bucegilor de la nord de Piciorul Pietrei Arse, conservă încă peisaje naturale în echilibru dinamic (care au un mare potenţial turistic-alpinistic). La baza abruptului, modelarea, desfăşurată pe flişul cretacic şi prin depunerea unor mari trene de grohotişuri, a generat un relief de plaiuri domoale (Plaiul Fânului, Plaiul Coştila, Plaiul Munticelu, Plaiul Stânei, Plaiul Peleşului, Plaiul Furnica etc.) – interfluvii rotunjite, cu o pantă sub 300, faţă de cele de peste 300 (frecvent peste 500) din cadrul abruptului.