fg
Volum IX |

Vulnerabilitatea socială şi riscurile asociate Nefropatiei Endemice Balcanică în judeţul Mehedinţi

Rezumat: Nefropatia Endemică Balcanică (NEB) denumită popular şi „boala rinichilor uscaţi” a fost semnalată pentru prima dată în 1957 în satul mehedinţean Ergheviţa. Cu toate că fenomenul a fost studiat, în principal de medici, pe o perioadă de aproximativ 50 de ani, în acest interval numărul de cazuri de îmbolnăvire a crescut, iar cauza reală a apariţiei bolii nu a fost încă descoperită.
Principala sursă de îmbolnăvire este considerată a fi apa provenită din pânza freatică ce trece prin zăcământul de cărbune al minelor de la Huşnicioara.
De remarcat este faptul că această boală nu afectează decât mediul rural, majoritatea focarelor fiind grupate în jurul centrelor urbane precum Drobeta Turnu-Severin, Baia de Aramă, Strehaia şi Vânju Mare. Comunităţile rurale respective sunt considerate a fi cu adevărat vulnerabile la proasta calitate a apelor subterane. Având în vedere că noi cazuri de nefropatie sunt descoperite în continuare, se apreciază că riscul indus de poluarea apelor subterane este unul semnificativ, iar comunităţile umane prezintă vulnerabilitate ridicată la acest element.
În lucrarea de faţă se identifică stadiul actual al manifestării şi răspândirii maladiei, precum şi circumstanţele economico-sociale ce favorizează apariţia cazurilor de îmbolnăvire, constituind un puternic semnal de alarmă referitor la comunităţile umane vulnerabile la poluarea unei resurse naturale indispensabile vieţii – apa.